Normal că imaginea în jurul căreia trebuia să leg o mică poveste conţine şi un telefon - unul fix ce pare dintr-o epocă mult apusă deşi în urmă cu 20 de ani făceau legea. Atracţia spre telefoane mi se trage şi de la articolele zilnice legate de telefoane - telefoane mobile şi din acelea inteligente (cu sistem de operare :)). 
Să revin la încercarea mea de poveste. 
Eroului meu trebui să-i dau un nume. Care să fie? M-am hotărât. Matei. 
Tocmai ce a făcut de numărul Alexandrei. L-a format şi în secunda următoare prevede cum vor ieşi lucrurile. Îşi doreşte mult o primă ieşire în oraş, cu Alexandra. 
Matei de multe ori este stăpân pe sine, iar acum nu-şi explică de ce emoţiile le simte mai puternic ca niciodată la primul apel al telefonului de la capătul firului. Speră că numărul este corect şi nu a greşit ca ultima dată. 
Şi..... 
..................
Şi… iată că răspunde. Nu, nu greşişe. Era ea. O voce suavă  se aude :
-Alo?
Apare un moment de linişte profundă. Matei ezita pentru moment să vorbeasca deoarece emoţiile erau prea mari si avea impresia ca a ramas fara glas. Dupa care isi ia inima in dinti ...
-Alexandra? Tu esti?
-Da. Cine e?
-Aaa...Buna. Sunt Matei. Nu stiu daca iti mai aduci aminte de mine, am facut cunostinta la petrecerea amicei tale Bianca, care de asemenea este si amica mea si datorita ei vorbesc acum cu tine la telefon.
-Da, imi amitesc perfect.
Emotiile se puteau simti si in vocea Alexandrei, care pare fericita de primirea acestui apel.
-Probabil ti se pare ciudat ca te sun, dar seara trecuta nu am avut curajul sa te intreb daca si tu iti doresti sa ne cunoastem mai bine. Recunosc ca m-am simtit foarte bine in prezenta ta.
Linistea isi facu din nou aparitia.
-Mai esti la telefon? intreba  Matei.
-Da... sunt.
-Si? Ce spui?  Esti de acord sa iesim impreuna ca sa ne cunoastem mai bine?
-Vreau sa iti spun ca si eu m-am simtit excelent cu tine si ca nu ma gandeam ca o sa ma mai cauti. Numai ca eu.... tocmai ce am iesit dintr-o relatie si nu stiu cat de dispusa sunt sa o iau de la capat asa de repede. Sper sa ma intelegi.
-Imi pare rau ! Banuiesc ca nu vrei sa intrii in detalii si te inteleg.
-Da. Vreau doar sa iti spun ca o sa te sun, intr-o zi. Sper doar sa nu fie prea tarziu.
-O sa astept apelul tau, spuse Matei. Pe curand!
  O luna mai tarziu.... Alexandra formeaza numarul lui Matei, dar fara vreo speranta ca acesta isi va mai dori ca ei sa iasa impreuna. Telefonul suna. Din partea cealalta, Matei raspunde:
- Daca ai stii de cat timp astept acest apel. Ma bucur ca m-ai sunat.
-Buna, Matei. Sa stii ca nu a trecut chiar asa mult timp precum spui tu, spuse Alexandra razand.
-Poate ca da. Ei bine. Ce te-a determinat sa ma suni inapoi? Sper ca ceva pozitiv, rase si el.
-Da, intr-adevar. Am vrut sa vad daca propunerea ta mai ramane valabila. Si anume daca iti mai doresti sa iesim impreuna?
- Cu siguranta. M-am gandit la tine in fiecare clipa in decursul acestei luni si ma bucur ca imi acorzi aceasta sansa.
-Cu mare placere. Alege tu un loc in care vrei sa mergem si ma anunti mai tarziu. Ok?
- S-a facut, raspunse entuziasmat Matei. La revedere, Alexandra!
-La revedere, Matei!
Morala: Poveştile clasice trebuiesc lăsate aşa. La fel cum şi Pepsi-Cola la sticlă va rămâne mereu cea mai bună. 

lContinuarea o voi aşterne pe hârtia virtuală dacă voi ajunge a fi blogger oficial Am pus continuarea dinainte de a fi ales la Social Networks Conference şi voi vă puteţi înscrie pornind de la articolul lui Manafu. Pentru mine ar fi o experienţă interesantă. Am mai participat ca blogger oficial sau ca invitat la:
Mobile Marketing Conference în 2010 şi 2011;
Webstock 2010;
NetCamp 2010;
PR Forum 2011;
Digital Marketing Forum 2011. 


top