Roşu şi Negru de Stendhal

           Este o operă considerată clasică. Au trecut deja câteva săptămâni de când am citit-o, aproape, pe nerăsuflate. Aş trage o singură concluzie: superbă. Păcat că mare parte din tipologiile prezentate nu sunt reale.
           Roşu şi Negru prezintă povestea unui tânăr ţăran din sudul Franţei situat în timp în jurul anului 1830. Beneficiind de ajutorul unui preot îşi găseşte o slujbă pe care nici nu o visa la primarul oraşului unde urma să fie intendentul celor trei copii. Soţia angajatorului său se îndrăgosteşte de tânărul Julien şi de aici nu este decât un singur pas până la o idilă romantică în toată regula.
           Julien Sorel era înzestrat cu o frumuseşe şi inteligenţă ieşită din comun în comparaţie cu mediul din care provenea (tatăl său era un habotnic tăietor de lemne). Când încornoratul află unele detalii, Julien pleacă la studii, la seminar. Acolo norocul îi surâde şi cel mai intransigent profesor îl place şi îi face o recomandare de secretar la familia de Maistre la Paris.  Părea totul a fi fabulos pentru Sorel şi noua sarcină îi arată latura sa de bun organizator fiind apreciat de nobilul parizian.
           Mediul parizian nu pare să astâmpere setea de putere ce "zăcea" latent în Julien şi fiica lui de Maistre se îndrăgosteşte de secretarul tatălui său. Este o dragoste nebună. Dacă el se arăta interesat, ea se plictisea iar dacă el nu o băga în seama, înnebunea de dorul lui. Până la urmă temerarul nostru, cu ajutorul unui amic versat, reuşeşte să cucerească pe deplin inima "Juliettei" sale.
           Decăderea eroului începe atunci când o lasă însărcinată pe fiica nobilului ce îl angajase. Acesta nu ştie cum să facă ca să o scape pe fata lui de această năpastă. Finalul vă las să îl aflaţi din carte.



Stendhal, Roşu şi Negru, Editura Hyperion, Chişinău, 2004. 

0 comments:

Trimiteţi un comentariu

top