În câteva rânduri o să prezint o altă carte de istorie recomandată celor care vor să cunoască şi să înţeleagă bine perioada secolelor XIV - XVI ce se circumscrie Renaşterii. Omul Renaşterii cuprinde o prezentare a tipologiilor sociale renascentiste. Fiecare autor este legat de studiul istoriei medievale sau moderne şi predau la unele dintre cele mai cunoscute forme de învăţământ din Europa.

          Renaşterea îşi are originile în Italia. Evul Mediu este legat de anonimat, de dominarea vieţii de către creştinism şi valorile sale intrinsece. Renaşterea redescoperă antichitatea. Apar o serie de scrieri cu caracter biografic şi autobiografic. Au existat şi persistă numeroase interpretări în ce priveşte: originile, limitele cronologice, conţinuturile şi caracteristicile sale.
          O să fac două scurte rezumate la tipologiile principelui şi condotierului. În carte o să găsiţi informaţii relevante şi despre: cardinal, curtean, filosof şi mag, negustor şi bancher, artist, femeia renaşterii, călători şi indigeni.

A. Principele Renaşterii de John Law (născut în 1945, Scoţia, predă istorie medievală la Colegiul Universitar Swansea, Universitatea Wales din 1971).

- principele este văzut ca un personaj cinic, nemilos şi egoist. Apare ca un suveran independent ce nu suportă papalitatea şi imperiul. Se bazează pe forţele proprii. De multe ori principele renascentist a fost supraevaluat. Schimbările au fost mai mult de suprafaţă decât de substanţă.
- violenţa era o armă des întâlnită în apanajul principelui. Cel mai cunoscut exemplu este al nefastului Caesare Borgia care s-a debarasat de duşmani săi spre a întări statul pontifical.
- Italia prin fărâmiţarea politică era centrul a numeroase vendete. Cele mai puternice familii erau Este, Ferrara, Gonzaga, Montefeltro. Francesco Sforza s-a ridicat dintr-o familie de mercenari şi a reuşit să cucerească în 1450 ducatul Milanului.
- autoritatea principelui se baza şi pe o citadelă inexpugnabilă: castelul
           - Sant Angelo - Borgia (Roma);
           - Castel Nuovo - Alfonso V (Napoli);
           - castelul Visconţilor - Puorta Giovia al lui Francesco Sforza lângă Milano;
- nu există fapte care să argumenteze o diferenţă în ce priveşte relaţia cu Biserica catolică sau comunitatea locală faţă de politica predecesorilor medievali;
- principele renascentist era în căutarea legitimităţii. Erau la mare preţ titluri nobiliare precum cele de marchiz, duce.


B. Condotierul de Michael Mallett (născut în 1932 şi predă istoria la Universitatea Warwick).

- personaj legat de faptele de arme. Reprezintă pe capitanul mercenarilor. În timpul Renaşterii s-a revenit la practica autohtonă, erau preferaţi mercenari italieni în dauna celor de peste graniţă;
- în lucrarea Principele, Niccolo Machiavelli afirmă:
"Căpitanii de mercenari sau sunt oameni foarte capabili, sau nu sunt; dacă sunt astfel nu poţi să ai încredere în ei, deoarece vor năzui întotdeauna la propria lor mărire, fie doborându-te pe tine care eşti stăpânul lor, fie doborându-i pe alţii fără voia ta; dar dacă nu sunt oameni capabili, atunci fireşte ţi-aduc înfrângerea".
- numele de condotier vine de la CONDOTTE - luare în soldă, alcătuirea unei armate de mercenari şi datează în peninsula Italică din a doua parte a secolului al XIII-lea. Atunci au apărut aşa-numitele companii care prin orientarea lor politică stabileau cursul unui război;
- în secolul XIV încetul cu încetul companiile străine sunt înlocuite de cele locale. Se aminteşte chiar de o epocă de aur a condoterilor. Au beneficat de această perioadă: Milano, Veneţia, Florenţa, Statul Papal;
- condotta era contractul ce stabilea condiţiile de serviciu. Era specificat serviciul cerut, mărimea, echipamentul şi calitatea companiei. Mare parte din condotieri proveneau din familii nobile;
- secolul al XIV-lea a dus la deprecierea pământului datorită scăderii numărului de oameni de pe moşii cât şi din cauza fărmiţării feudale. Nobilimea italiană, posesoare de pământ, s-a văzut nevoită să îşi formeze o trupă şi să se pună în slujba oraşelor (al căror dezvoltare era fără precedent) sau a principilor din numeroase state italiene;
- statutul de condotier ducea la o mare responsabilitate. Viitorul companiei era în strategia gândită de un singur om.

top